Caloriile nu ingrasa | Caloriile nu conteaza | Cantitatea de glucide ingrasa
Ce ne guvernează sunt hormonii (insulina) nu caloriile. Caloriile nu sunt egale „o calorie nu este doar o calorie” proteinele sunt folosite pentru a construi şi repara ţesuturi, surplusul de glucoza, lipidele sunt eliminate prin urină (glicozuria, cetonuria) – astfel corpul uman este un sistem deschis; a doua lege a termodinamicii, entropia, se aplică, ce este ignorată de „o calorie” este „o calorie” [1].
Alimentele au răspuns insulinic diferit, glucidele sunt absorbite ca monozaharide („descompuse în monozaharide glucidele se absorb”[2]). Teoria caloriilor nu poate explica de ce te îngraşi mâncând des. Dacă vrei să slăbeşti te interesează să controlezi cantitatea de glucide (calitatea alimentelor) nu să numeri calorii.
Orice dietă ce restricţionează calorii generalizat, de fapt restricţionează aportul de glucide / carbohidraţi ingeraţi – astfel se controlează nivelul hormonilor. Actual obezitatea nu mai trebuie asociată cu excesul de calorii.
- Caloriile nu pot explica de ce anumite pastile, steroizi îţi dublează greutatea în decursul câtorva luni.
- Caloriile nu pot explica de ce un animal castrat se va îngrăşa indiferent dacă va mânca mai puţin (dezechilibru hormonal).
- Caloriile nu pot explica de ce persoanele cu dizabilităţi, nevoite să folosească scaune cu rotile nu se îngraşă deşi nu pot face efort fizic.
- Caloriile nu pot explica de ce persoanele supraponderate, obeze ce mănâncă mai puţin nu slăbesc.
- Caloriile nu pot explica de ce la pubertate se fac diferenţierile între băieţi şi fete: depun muşchi, sâni, grăsime etc. (hormoni sexuali).
- Caloriile nu pot explica de ce hipersecreţia de insulină duce la obezitate.
- Caloriile se calculează în fizica de laborator unde are relevanţă.
Ce este o calorie?
- [Calorie gram = (cal)]
Cantitatea de energie necesară creşterii temperaturii al unui gram de apă de la 14,5 °C la 15,5 °C la o presiune atmosferică standard.
În S.I. se măsoară în jouli [1 calorie = ~4,184 jouli (J)].
- [Calorie Kilogram = (kcal), Calorie ~calorie mare]
Cantitatea de energie necesară la 1 kilogram de apă de a ridica temperatura cu 1 °C.
În medicină se vorbeşte strict de kilocalorii (kcal) (în nutriţie şi alimentaţie se numeşte calorie mare).
[1 kcal = ~4,184 kjouli (kJ) = ~4184 jouli (J)
Toate alimentele se măsoară în kcal de ex. untura de porc are 8,3 kcal/g, zahărul (otravă) are 3,9 kcal/g.
Restricţiile dietare funcţionează doar temporar:
Dacă organismul nu este alimentat normal şi există un deficit caloric pentru mult timp, va folosi proteina din muşchi pentru glucoză, mai ales pe termen îndelungat.
Metabolismul bazal al muşchiului scheletic este 13 kcal/ zi, iar al ţesutului adipos 4,5 kcal/ zi[3], astfel organismul, în nevoia de a micşora consumul de glucoză, va scăpa de părţile ce consumă foarte mult – slăbind, pierzând muşchi este periculos pentru sănătate.
„Randamentul producerii glucozei din 100g de proteine din organism este de aproximativ 57g [4].
„Restricţia dietară” şi „glucide multe” este bazată doar pe o teorie, nu este bazată nici măcar pe observaţii: Japonia, Germania, Grecia erau în foame în al 2-lea război mondial dar si după.
Japonezii [nu aveau zahăr] consumă mult mai mult peşte decât europenii şi americanii, raportat în 1982 ca 92,8 g zi persoană (Kagawa et al. 1982). Japonezii din satele de pescari au o medie de 147,7 g, Okinawa etc, consumul poate ajunge până la 250g zi (8.9 oz) (Hirai et al. 1980; Kagawa et al. 1982)[5].
De ce caloriile nu conteaza?
Animalele în natură nu calculează caloriile, dar ierbivorele se îngraşă pentru a supravieţui iernii grele, animalele nu au acces la zahăr, sucuri, faină din cereale.
Medicina a mai progresat în ultimii ani; este dovedit că glucidele rafinate îngraşă lucru ce se ştia din 1863[6] (Letter on Corpulence, Addressed to the Public 1863 Wiliam Banting).
Nutriţioniştii, medicii, doctoranzii nu au explicat încă asta: | ||
Yakuti din Siberia care consumă 25-30 lb (11.4 - 13.6 kg) de carne zilnic[7]. | Eschimoşii în timpuri de belşug consumă şi 4 kilograme de carne zilnic, e un lucru obişnuit la o singură masă[8]. | Pe dieta industrială la 2000 - 2500 kcal te îngraşi. |
Persoanele obeze sunt o sursă de venit:
În America se cheltuie anual între 33 - 55 miliarde de dolari pe produse şi servicii ale industriei de slăbit[9] (The Billion Dollar Weight Loss Industry).
În 1994 dr. Jules Hirsch de la Univ. Rockefeller declară (extras): „Ambiguitatea problemei a dus la înflorirea industriei de slăbit pe seama celor naivi: noi produse, noi metode mai bune ca ale competitorilor… ce culeg profit de pe un public disperat după răspunsuri, toate sub controlul agenţiilor guvernamentale[10]”.
Imposibil de explicat de ce principiile alimentare au efect diferit asupra greutăţii corporale, unii au inventat un nou termen „calorii negative” (ce ar necesita mai multă energie decât cea oferită), caloriile negative sunt o prostie, nu există niciun studiu serios să susţină aşa ceva[11]. Aceste alimente, de fapt, au puţine glucide, fibre nedigerabile – puţine glucide nu stimulează prea mult insulina.
Ce îngraşă?
Cantitatea de glucide ce stimulează insulina.
„Prin manipulări dietetice efectuate pe normoponderali şi pe obezi, s-a demonstrat convingător că principiul alimentar cu cea mai mare acţiune insulinosecretantă este reprezentat de glucidele rafinate şi suprarafinate[12]”.
Alimente | Efect în 10 – 20 de ani. |
- cereale, cereale dimineaţa - pâine, covrigi, paste, etc - bere din grâu, porumb | supraproducţie insulina (hiperinsulinism) => îngraşă hiperinsulinism => obezitate ce provoacă obezitatea cauzează şi boli cardiovasculare |
- sucuri, sucuri carbogazoase, - produse de patiserie - ciocolată, fructoză, prăjituri | supraproducţie insulina => îngraşă hiperinsulinism => boli cardiovasculare hiperuricemie => hipertensiune |
Astfel desertul/dulciurile se pot consuma o dată pe săptămână, dar nu ca dogma reclamelor în locul mâncării, desertul/dulciurile nu sunt mâncare dar provoacă mai multă foame[13] [14]. Fapt pentru care se introduce în alimentele unde zahărul nu se găseşte în mod normal = de a manipula „consumatorul” să consume mai mult, este doar în avantajul firmelor de a manipula gustul şi calitatea produselor ieftine de a vinde mai mult.
Avem rezistenţa insulinică asociată cu infecţie, cancer, hipertensiune[15], boli cardiovasculare[16], obezitate[17]. Doze mari de insulină măresc ritmul cardiac şi debitul cardiac.
Cercetările recente au arătat că mici cantităţi de Factor de Necroza Tumorală (TNF-alpha) produse în ţesutul gras sunt eliberate în circulaţie şi este, probabil, responsabil de rezistenţa insulinică în obezitate[18].
Obezitatea este o boală caracterizată prin hiperinsulinism bazal şi reactiv. Principala cauză este hipersecreţia de hormon (insulina), aceasta la rândul său fiind produsă în contextul deosebit de complex al rezistenţei insulinice[19]. |
Obezitatea este asociată pozitiv cu rezistenţa insulinică[20] [21] [22] rezultând o producţie de insulină în exces (hiperinsulinemie compensatorie[23] [24]) pentru a menţine nivelul glicemiei la nivele normale (glucoza din sânge).
Rezistenţa insulinică şi hiperinsulinemia compensatorie predispune la numeroase anomalii ca intoleranţa la glucoză, trigliceride serice mărite şi o scădere a HDL – c (lipoproteina ce transporta colesterol), hipertensiune, hiperuricemie, particule mai mici de LDL – c. Toate aceste simptome sunt numite sindromul X [25]. |
- Restricţia glicidelor este benefică pentru tratarea obezităţii [26], vezi Dietă şi evoluţie.
Tabel Nutriţie Avansată: Insulina vs Glucagon
Insulina | Glucagon |
Rol | Rol |
- reduce glucoza din sânge (glicemie) - depune grăsimea, depune proteina - ajută celulele să absoarbă glucoza | Hormon hiperglicemiant - creşte glicemia - stimulează insulina - arde grăsimea |
Sinteza lipidelor din glucide este condiţionată de insulină. Absenţa ei opreşte procesul în ficat[27]. | Glucagonul intervine în biosinteza glucozei din precursori neglucidici [28]. Glucagonul induce catabolizarea acizilor graşi prin β-oxidare |
| Insulina inhibă β-oxidarea[29] astfel inhibă eliberarea de acizi graşi din lipidele de rezervă. | Glucagonul inhibă lipogeneza (formarea de grăsime / lipide de rezervă) |
Stimularea excesivă | În restricţia calorică se |
 |  |
În restricţia caloriilor din glucide (carbohidraţi) se normalizează hormonii (în special insulina).
- Metabolizarea grăsimii se face numai în lipsa insulinei => glucidele blochează arderea/oxidarea grăsimii depuse în organism (Sfaturile dietare îmbolnăvesc). Deoarece producţia de lipide (grăsime) din glucide se realizează numai în prezenţa insulinei (Fiziologie Umană).
- Astfel acizii graşi pot fi catabolizati în prezenţa glucagonului în hepatocite (ficat) oferind energie sub formă de corpi cetonici – explicând de ce când nu mănânci (post) slăbeşti – dar nu mori în lipsa glucozei (deoarece glucoza este produsă în organism, poate fi înlocuită de corpi cetonici de majoritatea organelor) – motiv pentru care glucidele / carbohidraţii din plante nu sunt esenţiali (cantitatea minimă necesară de carbohidraţi / glucide este 0 zero grame[30]).
În organism există importante depozite lipidice. La acest nivel, prin procese de lipogeneză şi lipoliză se produce continuu depozitarea excesului de substanţe energogene şi respectiv mobilizarea acizilor graşi necesari în alte zone. Echilibrul dintre aceste procese este controlat pe căi nervoase şi hormonale [31].
1 - Asta înseamnă că ceea ce ne controlează greutatea sunt hormonii
(adrenalina [epinefrina], noadrenalina, insulina, glucagonul).
- Endocrinologia românească o parte de istorie:
- În 1908 savantul roman C. I. Parhon redactează lucrarea Secreţiile Interne, tradusă în franceză in 1909[32]. Azi recunoscută ca primul tratat de endocrinologie publicat în 1909 de C. I. Parhon şi Golstein[33].
- În 1933 s-a înfiinţat prima catedră de endocrinologie din ţara noastră, prima din lume. Primul curs expus de prof. C.I. Parhon la 16 februarie 1934 la Facultatea de Medicină din Bucureşti. Endocrinologia a fost creată în ţara noastră după concepţia lui C. I. Parhon[34].
- Omul de ştiinţă român Nicolae C. Paulescu (1892 – 1948), a descoperit insulina, pe care a denumit-o pancreina, cu câteva luni înaintea lui Banting şi Best, cărora profund pe nedrept, li s-a acordat premiul Nobel[35].
Endocrinologia românească despre obezitate:
Controlul greutăţii este realizat de hormoni nu calorii. Nu se vorbeşte numai de calorii, nu se dă vina pe pacient:
“Obezitatea este favorizată de foame, de prezenţa excesului |
Explicat mai jos: nu contează la ce oră mănânci... contează să ai pauză suficientă între mese ca insulina să scadă, mesele dese stimulează şi mai mult insulina – ceea ce nu vrei să faci.
Dacă un bolnav cu hiperinsulinism şi-ar asigura un aport exogen cvasicontinuu de glucide, presupunând că ar mânca întruna, el nu ar mai face crize hipoglicemice, dar s-ar îngrăşa [37]. |
2 - Deci insulina opreşte procesele ce eliberează energia depusă în organism,
lipoliza, cetogeneza, glicogenoliza, proteoliza şi gluconeogeneza.
Logica fiind atunci când vine iarna şi nu ai ce mânca nu mori deoarece ai o cantitate de grăsimi din care faci glucoză, acizi graşi, corpi cetonici pentru supravieţuire.
Sursa energetică pentru ţesutul muscular, la persoanele aflate în post prelungit, este reprezentată de corpii cetonici, produşi prin – oxidarea acizilor graşi eliberaţi din depozitele trigliceridice ale ţesutului adipos (ardere grăsimi). Această eliberare are loc datorită scăderii concentraţiei plasmatice a insulinei[38]. |
Indicele glicemic (creat pentru diabetici în controlul glicemiei) şi încărcarea glicemică devin alegerea logică fiind destul de simplist de folosit, reprezintă o medie.
Dar mai simplu este restricţionarea de glucide sau carbohidraţi rafinaţi – faţă de număratul caloriilor ce nu specifică acţiunea glucidelor asupra insulinei.
Insulina favorizează reacţiile anabolice (hormon antagonist cu glucagonul = opus) | Glucagonul favorizează reacţiile catabolice |
Insulina favorizează depunerea de energie şi producţia de proteine. | Glucagonul activează eliberarea de energie depusă sub formă de glucoză, acizi graşi, corpi cetonici. |
Deci ceea ce ne îngraşă cel mai mult sunt glucidele concentrate (carbohidraţii), ca făina albă rafinată, zahărul, sau alimentele combinate cu acestea cresc glicemia care este cel mai puternic secretogog (stimulează cel mai mult secreţia de insulină).
|
Consumul de zahăr şi produselor din zahăr, de la Pentru analizele medicale se ţine post de cel puţin 10-12 ore înainte de recoltarea probelor hematologice (stare de repaos). Această stare de repaos este benefică organismului – aceasta se poate reproduce şi restricţionând glucidele, carbohidraţii.
În obezitate apare o hipersecreţie a hormonilor gastrointestinali (gastrina, secretina, pancreozimin) care amplifică răspunsul secreţiei insulinice în momentul când alimentele vin în contact cu mucoasa gastrointestinală[40]. |
Mâncăm mai puţin, facem exerciţii, dar asta nu rezolvă nimic, de 25 de ani ştim că nu rezolvă nimic, toate studiile arată asta, reducerea în greutate fiind de 1-5 kg[41], greutate ce apoi revine. Dietele prin înfometare / restricţia caloriilor nu funcţionează deoarece nu voinţa ci hormonii sunt cei ce controlează greutatea.
 Reactivitatea hiperinsulinica şi hipercortizolica la stimulii alimentari nu dispare nici după 1-2 ani de la normalizarea greutăţii[42]. |
Concluzie:
- Metabolismul este controlat de hormoni nu calorii; demonstrat şi prin faptul că industria alimentară îngraşă animalele cu mese dese şi hormoni.
- Deci industria alimentară este cu 50 de ani înaintea medicinei care încă se chinuie cu caloriile.
- Dietele prin înfometare nu funcţionează, „mâncând mai puţin şi mai mult efort” duce la foame mai mare, restricţia dietara va duce la îngrăşare sau chiar probleme neurologice.
- 3 mese pe zi este suficient, 5 îngraşă (se stimulează prea des insulina)
- Sunt mulţi medici ce şi-au dat doctoratele în calorii şi restricţia caloriilor aceste lucrări sunt bazate pe teorii, dar toate domeniile au idioţi şi oameni cu influenţă.
1. The Obesity Epidemic, Zoe Harcombe 2010.
2. Fiziologie Umana, pag. 544; prof dr. Ion Haulica, Editura Medicala Bucuresti 1989.
3. ZiMian Wang, Stanley Heshka, Kuan Zhang, Carol N. Boozer and Steven B. Heymsfield, “Resting Energy Expenditure:
Systematic Organization and Critique of Prediction Methods”, Obesity Research 2001
4. Biochimie Vol. 2 Lehninger, Editura Tehnică Bucureşti 1992.
5. Omega-3 Fatty Acids and Health, Joyce A. Nettleton, 2005.
7. The Diet of Canadian Indians and Eskimos; H. M. Sinclair, Laboratory of Human Nutrition, University of Oxford 1953
8. The Diet of Canadian Indians and Eskimos; H. M. Sinclair, Laboratory of Human Nutrition, University of Oxford 1953
9. The Billion Dollar Weight Loss Industry By Arlene Schneider >ezineacticle
10. Hermann Hirsch 1994 lecture: Establishing a biologic basis for obesity.
11. Snyderman, Dr. Nancy 2009 - "There Are No Negative-Calorie Foods - Debunking 10 Myths About Dieting"
12. Lipidologie Clinica II, prof. dr. doc. Iulian Mincu; Editura Medicala Bucuresti 1983
15. Single Mechanism For Hypertension, Insulin Resistance And Immune Suppression >Sciencedaily
17. Modan M, Halkin H, Almog S, et al. Hyperinsulinemia: a link between hypertension obesity and glucose intolerance.
J Clin Invest. 1985; 75: 809–817. >Abstract
19. Lipidologie Clinica II, prof. dr. doc. Iulian Mincu; Editura Medicala Bucuresti 1983.
21. Obesity and insulin resistance; J Clin Invest. 2000;106(4):473–481. doi:10.1172/JCI10842 >Abstract
24. Insulin resistance and hyperinsulinemia: you can't have one without the other; Diabetes Care. 2008 Jul;31(7):1433-8. >Abstract
26. Palgi A, Read JL, Greenberg I, Hoefer MA, Bistrian BR, Blackburn GL. Multidisciplinary treatment of obesity with a
protein-sparing modified fast: results in 668 outpatients. Am J Public Health 1985;75:1190–4.
27. Fiziologie Umana, Editia a III-a; prof. dr. doc. P. Groza; Editura Medicala Bucuresti 1980.
28. Biochimie Comprehensiva – pag 347, prof dr. Ion Matei – Ilfoveanu; Editura Renasterea Daciei 2003.
29. Clinical Biochemistry An Illustrated Colour Text, Churchill Livingstone, Edinburgh (1995)
30. Koolman, Color Atlas of Biochemistry, 2nd edition; pag 361, Thieme 2005.
31. Fiziologie Umana, pag 49 – prof. Dr. Ion Haulica; Editura Medicala Bucuresti 1989.
32. Endocrinologie Clinica ed II-a, Acad. Prof. dr. Stefan Milcu, prof dr. docent Marcela Pitis, Editura Didactica si
Pedagogica Bucuresti 1976.
33. Endocrinologie Clinica; Acad. St. M. Milcu; Editura Medicala 1967.
34. Endocrinologie, prof. Dr. Marcela Pitis; Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti 1985.
35. Biochimie Comprehensiva – pag 321, prof dr. Ion Matei – Ilfoveanu; Editura Renasterea Daciei 2003
36. Endocrinologie Clinica, pag. 537; Acad. St. M. Milcu; Editura Medicala 1967.
37. Endocrinologie Clinica, pag. 543-4; Acad. St. M. Milcu; Editura Medicala 1967.
38. Hipoglicemiile, pag. 16; prof. Dr. Doc. Iulian Mincu, Dr Ionescu C-tin Targoviste; Ed. Medicala Bucuresti 1990.
39. Lipidologie Clinica II, pag. 117; prof. dr. doc. Iulian Mincu; Editura Medicala Bucuresti 1983.
40. Endocrinologie Clinica ed II-a, Acad. Prof. dr. Stefan Milcu, prof dr. docent Marcela Pitis, Editura Didactica si Pedagogica
Bucuresti 1976.
42. Endocrinologie Clinica ed II-a pag. 215; Acad. Prof. dr. Stefan Milcu, prof dr. docent Marcela Pitis, Editura Didactica si
Pedagogica Bucuresti 1976.
