Nutritie pe Dieta Naturala

Cerealele au schimbat fundamental modul de hrănire al omenirii; dieta este diferită decât cea la care ne-am adaptat de sute de mii de ani de evoluţie. Nu mai suntem nomazi, vânători-culegători (hunter-gatherer), prădători, deşi, genetic suntem la fel ca vânătorul-culegător paleolitic, specie a cărei necesităţi nutriţionale sunt adaptate la vânat, câteva fructe şi plante comestibile dar nu la cereale.

Mai bine de 2 milioane de ani, în timpul erei de piatră, strămoşii noştrii au trăit ca prădători (vânători-culegători). Studiile arată că aceşti indivizi erau vânjoşi (nu graşi) şi fără boli [1].

Până acum 10.000 de ani sursa de hrană erau vânatul şi culesul de nuci, alune, fructe sălbatice şi, posibil, câteva plante comestibile. În Europa agricultura a apărut de 5.000 de ani.

Strămoşii noştrii controlau focul de aproape 800.000 de ani[2], fapt ce i-a ajutat să migreze în locuri mai friguroase, iar cu ajutorul uneltelor să consume măduvă din oase şi creier - odată cu ele au obţinut acizii graşi esenţiali ce le-au mărit creierul; tranziţia la o alimentaţie carnivoră ne-a adus avantaj[3] în evoluţie.

Lucru confirmat de o nouă descoperire în Spania: locuitorii din zona situată azi în Madrid consumau elefanţi şi măduvă osoasă acum 80.000 de ani[4].

Noi descoperiri indică folosirea focului de acum 1 milion de ani, au fost descoperite cenuşă de lemn alături de fragmente osoase de animale[5].

Grăsimea animală era apreciată de vânătorii-culegători ce aveau o dietă bogată în carne şi scăzută în glucide. Când era puţină carne disponibilă, alte resurse ca măduva osoasă şi creierul devenea sursa de grăsimi[6] (lipide) – deoarece grăsimea ţine de foame[7], iar carnea fără grăsime este problematică.

Odată cu retragerea gheţarilor şi dispariţia marilor ierbivore din Europa, Asia şi America de Nord între 20.000 şi 10.000 de ani[8] sursele de hrană se diminuează. Se schimbă modul în care strămoşii noştrii îşi procurau hrana, astfel se folosesc alte surse vânat.

Uneltele şi armele devin mai mici, mai eficiente [9]. Încep să exploateze râurile, lacurile cu plase de peşti, cârlige, baraje, încep să se găsească frecvent în fosile resturi de păsări folosite în hrană.

Pentru prima oară (acum ~11.000 de ani) apar pietre de mărunţit cerealele lângă Israelul actual[10], astfel vedem începutul folosirii cerealelor ca hrană de către oameni.

De vreme ce cerealele sălbatice sunt mici şi nedigerabile fără a fi măcinate şi gătite[11], uneltele de piatră ne arată perioada când civilizaţiile au început folosirea cerealelor în dietă.

Oamenii au fost vânători-culegători pentru 2,5 milioane de ani dar consumă produse agricole de doar 10.000 de ani. Cercetarea în genomul uman subliniază acelaşi lucru. ADN-ul actual arată că peste 99,5% este acelaşi ca al strămoşilor noştrii vânători-culegători[12].

• Azi:

Mai puţin de 300 de specii de plante sunt folosite pentru hrană. Aproximativ 17 specii de plante oferă 90% din producţia omenirii de hrană, din care cerealele reprezintă cel mai mare procentaj.

Din tabel se poate vedea cum în anul 1992 doar 8 plante cerealiere (grâu, porumb, orez, orz, sorg, ovăz, secară, mei) furnizează 56% din energia din mâncare şi 50% din proteina consumată pe glob[13] în tabel. A patra sursă de energie alimentară în 2009 după grâu, porumb, orez o reprezintă cartofii[14] cu 330 millioane de tone.

După Harlan[15] Topul de 30 de
culturi alimentare a lumii 1992
(materie comestibilă uscată estimat).

Deşi multe plante au fost aduse din alte părţi ale lumii în Europa, acestea s-au integrat în ultimele sute de ani în alimentaţie din cauza sărăciei sau a foametei. Astfel cartoful[16], porumbul, roşia au fost aduse în Europa din America de Sud prin secolul 16.

Deoarece nicio plantă de pe glob nu ne oferă proteină de calitate vezi ^Tabel Proteine; nicio plantă nu este esenţială [17], iar glucoza pentru creier se poate obţine şi din alte principii alimentare (grăsime cu proteină) gluconeogeneză (formare de glucoză nouă – biochimie).

Dintre principiile alimentare: grăsimi, proteine şi glucide (carbohidraţi) numai glucidele nu sunt esenţiale - vezi Tabel Macronutrienţi. Însă supravieţuirea fără grăsime şi proteină nu este posibilă.

Medicina recunoaşte că cerinţa minimă de glucide este zero grame[18] [19].

Demonstrat de populaţiile de „eschimoşi[20]” (inuit, yupik). Realizat prin studiu direct: Experimentul ţinut la Bellevue Hospital New York în 1928 „Meat Diet[21]” de Vilhjalmur Stefansson şi Karsten Anderson: dieta exclusivă pe carne timp de un an de zile[22] sub supravegherea atentă a mai multor medici.

• Glucidele te îngraşă cel mai mult:

Restricţia glicidelor este benefică pentru tratarea obezităţii[23].

1. Pentru a arde grăsimea sunt necesari glucagonul şi catecolaminele (sunt hormoni); dar glucagonul acţionează
       doar când nivelul insulinei este scăzut.
2. Sinteza lipidelor (grăsimi) din glucide este condiţionată de insulină[24].
3. Insulina opreşte acţiunea Glucagonului [25] cei 2 sunt hormoni antagonişti.
4. Zaharurile (glucidele) mai ales rafinate obligă organismul să stocheze energia ca grăsime (hiperinsulinemie)[26].
5. În consumul exagerat de glucide conversia în grăsimi (trigliceride) este de 85%[27].

• Proteine:

Componentele cele mai abundente ale celulelor şi ţesuturilor sunt proteinele. Proteinele reprezintă suportul material al vieţii de aceea sunt denumite substanţe primordiale [28]. Sunt 20 de animoacizi ce constituie proteinele[29] din care 8 aminoacizi sunt esenţiali omului, trebuie consumaţi zilnic din mâncare deoarece corpul nu îi poate produce.

Mâncarea animală este singura care conţine pe toţi 8 aminoacizii într-o singură sursă. Ei pot fi obţinuţi şi din plante, dar nicio singură plantă nu îi conţine pe toţi 8 aminoacizii esenţiali.

Corpul are nevoie de toţi aminoacizii esenţiali la aceeaşi masă a zilei, pentru a face proteine importante. Dacă puţini aminoacizi esenţiali sunt disponibili în mâncare corpul nu îi menţine, ci sunt descompuşi şi eliminaţi.

Acesta este unul din multele motive pentru care mâncărurile animale sunt foarte importante în dieta umană [30].

• Tabel Proteine:

Proteinele alimentare sunt împărţite în 3 clase în funcţie de conţinutul de acizi aminaţi.

Abstract din Fiziologie Umană (prof dr. Ion Haulică)

* Aminoacidul esenţial limitant este factorul determinant pentru stabilirea cantităţii şi calităţii proteinei utilizată de organism [32].

(1) cantităţile de aminoacizi esenţiali din raţie şi proporţiile dintre ei trebuie să fie foarte apropiate de necesarul organismului în aceşti aminoacizi; (2) dacă un aminoacid esenţial se află într-o cantitate foarte mică, sau lipseşte în raţia protetică, biosinteza proteinelor în organism scade până la un nivel foarte redus sau chiar încetează [33].

• Toate cerealele au deficienţe nutriţionale:

1. Cerealele sunt deficiente în aminoacizi esenţiali (prezintă factori limitanţi) sunt cuprinse în Clasa II şi III-a ca
       valoare biologică a proteinelor. Doar produsele de origine animală conţin toţi aminoacizii aminaţi în
       proporţii optime: Clasa I, a proteinelor alimentare[34].
2. Cerealele nu conţin Vitamina C; nici vitamina B12.
3. Biodisponibilitatea Biotinei (vitamina B7 sau vitamina H) este scăzută la majoritatea cerealelor[35],
       unde mâncărurile derivate din surse animale sunt mai bine asimilate[36].
4. Consumul crescut de cereale limitează metabolismul calciului şi scade indirect nivelul vitaminei D[37] [38]
       în organism.

Concluzii:

• Pe o dietă majoritară din cereale suntem deficienţi.
  „Omul primitiv sau persoanele izolate de civilizaţie şi fără acces la mâncarea civilizată, trăiesc în condiţie fizică mai bună decât omul civilizat; când nutriţia este adecvată şi completă îşi păstrează imunitatea la cariile dentare. De asemeni are o dezvoltare corporală şi facială robustă [39]”.
• Umanitatea a devenit dependentă de cereale – un motiv bun este economia.
  În Africa 4% din populaţie deţin terenuri, restul sunt în sărăcie, în America 10% din populaţie hrănesc pe ceilalţi.
• Stratificarea socială (săraci, bogaţi) şi inflaţia împing corporaţiile să ofere produsul la calitate proastă şi cu umpluturi sintetice; mâncarea este disponibilă mai ales în continentele bogate ca Europa şi America de Nord.
• Cerealele sunt sărace in grăsimi; media cerealelor de 3,6% grăsime  - motiv ce ar explica şi scaderea capacitaţii creierului cu 10% [40] în ultimii 10000 de ani.
• Dietele vegetariene bazate pe cereale, legume şi produse din plante - au o raţie mare n-6/n-3 din cauza nivelului scăzut de Acid Linolenic şi derivaţii acestuia EPA şi DHA [41].
  Nou născuţii deprivaţi de DHA prezintă anomalii vizuale şi corticale[42].
  Femeile vegetariene prezintă des complicaţii la naştere iar copii acestora au circumferinţa capului şi lungimea corporală scăzută[43].

Referinţe: 

39. Primitive Man and his Food by Arnold Devries Higgins Inc. 1952.

40. We're all getting smaller and our brains are shrinking... is farming to blame? >Daylimail

41. Sanders TAB, Reddy S: Vegetarian diets and children. Am J Clin Nutr 1994;59:1176S–1181S

Articole asemănătoare:

Indicele glicemic şi fructoza

Odată cu democraţia am primit şi gunoaiele ieftine: sucuri, prăjituri, fructe şi covrigi; deşi

Cerealele sunt nesănătoase

O dietă sănătoasă nu poate conţine cereale în procentaj mare, deoarece cerealele conţin antinutr

Grasimea dietara nu ingrasa

Grăsimea nu îngraşă, pentru a depune grăsimea biochimic este necesară prezenţa glucozei (glucide