Nutritie pe Dieta Naturala

Sugar: the bitter truth[1] (Zahărul, adevărul amar) este prezentarea doctorului Robert H. Lustig. Este profesor de pediatrie clinică la Universitatea din California, San Francisco (UCSF)[2].

El explică cum boli ce odată erau văzute numai în adulţi (ca diabetul tip 2) acum se găsesc frecvent la copii. Copiii supraponderali tind să devină adulţi supraponderali, fapt care îi expune la risc de hipertensiune arterială şi boli cardiovasculare[3].

Profesorul Lustig arată cum obezitatea[4] la copii, sindromul metabolic[5], sau diabetul tip 2 [6], sunt cauzate de dietele vestice deoarece procesarea mâncării s-a modificat în ultimii 30 de ani: cu adaosul de zahăr unei mari varietăţi de mâncăruri ce nu conţineau zahăr[7], şi cu eliminarea fibrelor (exemplu: sucurile cu zahăr[8] sunt concentrate); devin mâncăruri de ”dependenţă[9]” şi cum zahărul produce senzaţia de înfometare în creier (efectele zahărului asupra insulinei - hiperinsulinemie).

Lustig explică cum hormonul insulină acţionează asupra creierului şi încurajează consumul de mâncare prin 2 mecanisme separate:

• Blochează semnalele de la grăsimea corporală la creier prin suprimarea eficienţei hormonului leptină rezultând un consum mărit şi activitate fizică scăzută → activitatea fizică scăzută nu este cauza obezităţii, este rezultatul consumului mărit de fructoza, vezi şi zahărul este otravă.
• Insulina promovează semnalul ce caută recompensa mâncatului, transportat de dopamină – ceea ce face ca persoanele să îşi mărească consumul de mâncare ca să marească plăcerea.

Insulina pe termen scurt creşte expresia şi activitatea transportorului de dopamină[10] şi scoate dopamina din sinapse, astfel expunerea acută la insulină atenuează recompensa mâncării (hiperinsulinemie – foame constantă). Obezitatea poate fi cauzată şi de de rezistenţa la leptină[11].

Fructoza

Sursa de fructoza este zahărul (sucroza – dizaharid compus din glucoza şi fructoza), sirop de porumb (HCFS, sirop de fructoza) fructe şi miere. Sursele de fructoză diferă de la ţară la ţară. În ţări unde producţia de sirop de porumb/sirop de fructoza este mare acesta este în cantitate mare în alimente. Dacă în America aceasta reprezintă 50% din îndulcitori[12], în Japonia ajunge la 25%; în restul ţărilor zahărul (sucroza) este îndulcitorul principal[13].

Studiile pe oameni au arătat că şi 50 g de fructoză intravenos poate provoca depleţia de ATP (Adenozin trifosfat) în ficat[14] [15]. Alte studii sugerează că fructoza, (nu glucoza) cauzează sindromul metabolic[16] [17].

Fructoza poate provoca rezistenţa insulinică (diabet tip 2) într-o săptămână la 250g fructoza în dietă /zi [18]. Fructoza creşte trigliceridele serice la bărbaţi[19] [20] dar şi la femei[21].

Cine câştigă:

Concluzie:

• Controversa oficială există de peste 40 de ani că excesul de zahăr sau fructoză este nociv[22] dar ignorat din motive economice şi a teoriilor greşite, azi considerat legitim prin creşterea dramatică a consumului de sucuri, dulciuri şi alimente cu zahăr adăugat, creşterea obezităţii, diabetului şi sindromului metabolic la nivel global[23].
• Creşterea obezităţii la nivel global devine normalitate – mai ales la copii şi adolescenţi [24] [25] [26] [27] [28] [29] [30] (ce consumă frecvent sucuri, cornuri şi dulciuri) → cauza fiind înlocuirea grăsimii cu zahăr [31] [32].
• Întreaga cultură ce se promoveazǎ de cǎtre presa corporatistă, filme, vedete şi reclame, este artificială şi încurajează societatea de consum prin distrugerea tradiţiei şi valorilor = îndoctrinare. Astfel contribuie la agravarea sănătăţii şi destabilizarea economiei tuturor ţărilor prin scăderea locurilor de muncă (ex: dependeţa de împrumuturi).
• Cultura Americii se bazează pe zahăr, dulciuri (ex.: bomboane de haloween, bomboane de Crăciun, ciocolată de St. Valentine, ciocolată de Paşte (easter bunny), tort la ziua de naştere), sosuri dulci în mâncare şi restul inutilităţilor. Consumul mediu curent de fructoză la americani este de 70 -100 grame de fructoză pe zi faţǎ de 15 – 40 g/zi de fructoză [33] media de la începutul secolului 19.